Farmecul neștiut al tradițiilor de nuntă americane

Deși e un popor relativ nou apărut pe harta lumii, poporul american a știut întotdeauna să facă din propriile obiceiuri ceva special și să confere zilelor de sărbătoare, fie ele de tip personal, fie național, un iz mistic. Ai impresia că tradițiile lor provin dintr-o perioadă mult îndepărtată din punct de vedere istoric. Nu suntem departe de adevăr, căci în realitate ele sunt împrumutate sau dezvoltate de la diverse popoare. Sau au inventat unele care se potrivesc perfect cu stilul de viață nord-american.

Vom face o scurtă incursiune în lumea tradițiilor de nuntă americane, o lecție de pe urma căreia vom ști mult mai multe despre modul în care trăiesc cei de peste ocean, putând face comparații cu stilul mioritic.

De exemplu, știați că portul domnișoarelor de onoare era – la început – identic cu al mireselor?

Sau măcar extrem de asemănător. Mai multe femei apropiate miresei erau rugate să se îmbrace asemănătoare cu mireasa pentru a confunda orice spirite rele care ar putea încerca să răpească mireasa.

Asta era motivația inițială, tradiția fiind preluată și modificată de la romanii antici.

În zilele noastre, domnisoarele de onoare se pot îmbrăca diferit de mireasă, dar poartă rochii similare una cu celălalt pentru a le aduce noroc.

Cavalerul de onoare este rămășița istorică a celui ce-l ajuta pe bărbat, în vremuri antice, să fure mireasa și să o forțeze să se căsătorească.

Drept răsplată, complicele sau complicii mirelui aveau parte de felurite răsplăți din partea acestuia. Astăzi, complicii la răpire se numesc cavaleri de onoare și acest obicei a fost continuat și odată ce popoarele europene au colonizat continentul Nord-American.

Știați că unele nunți americane, în special în sudul țării, au parte de două torturi?

Unul pentru miri, care să inspire un viitor dulce și încărcat de succes cuplului proaspăt căsătorit, însă și unul dedicat

mirelui, pentru fertilitate. Tradiția tortului de nuntă a apărut la romani, când acesta era spart de capul miresei (da, ați citit bine! n.red) în timpul ceremoniei pentru a garanta fertilitatea soțului. Oaspeții adunau bucățile de tort care au căzut pe podea și le păstrau pentru noroc.

În anii 50 a apărut moda torturilor cu figurine, care a prins și a devenit astfel o obișnuință mai întâi la nunțile din Statele Unite, pentru ca mai apoi să fie preluată pe întreg mapamondul.

Evident, niciun tort nu mai e spart în mod intenționat în capul vreunei mirese, dar ne-ar plăcea ca măcar din când în când să asistpm măcar la o bătaie cu plăcinte, ca-n filmele cu Stan și Bran, la o nuntă din țara noastră.

Altă tradiție romană preluată de americani, într-un fel sau altul? Aruncarea semințelor peste miri la finele ceremoniei religioase, pentru a le aduce noroc pe noul drum ales împreună. Cu mențiunea că în Roma Antică se aruncau monede.

Trecerea miresei peste prag este un obicei apărut la americani. Se considera că aducea ghinion ca mireasa să treacă prima pragul în casa nouă, iar de aceea soțul trebuia să o treacă pragul casei în brațe. Pentru că dacă se împiedică, casa respectivă va fi încărcată cu ghinion.

Evident, această tradiție e strâns corelată cu inegalitatea dintre sexe, privită în urmă cu un secol ca fiind ceva normal, natural.

Cum ar veni, e normal ca mireasa să fie neindemânatică și să se împiedice în prag, așa că mai bine o trece bărbatul, eroul protector al femeii sale.

Aruncarea buchetului de mireasă și aruncarea jartierei miresei de către mire reprezintă o superstiție ridicată la rang de tradiție, despre aceasta urmând să discutăm mai pe larg într-unul din articolele noastre.

Cert e că scopul final este mereu același: cea sau cel ce prinde buchetul/jartiera urmează să se căsătorească. N-ar fi rău dacă s-ar și realiza, nu?