Originile sinistre ale obiceiului trecerii pragului casei cu mireasa în brațe

Una dintre cele mai cunoscute tradiții din ziua nunții este trecerea de către mire a pragului casei cu mireasa în brațe. După terminarea petrecerii, odată ajunși acasă, mirii se retrag nu înainte de a asigura momentul trecerii pragului. Mirele trebuie să treacă pragul cu mireasa în brațe, pășind astfel împreună în noua viață.

Chiar dacă se credea că originile obiceiului sunt de ordin practic, rochia miresei și tocurile împiedicând-o pe aceasta să treacă pe propriile picioare pragul, conform enciclopediei academice „Marriage Customs of the World”, se pare că originile sunt cu adevărat sinistre și provin încă de pe vremea Romei antice.

Soldații romani răpeau fete din teritoriile ocupate și le obligau să se căsătorească.

Răpirea miresei avea loc în condiții violente de multe ori, fetele opunându-se grotescului act, astfel că soldații le țineau în brațe pe acestea, ca să nu fugă.

Într-o întorsătură și mai bizară a lucrurilor, odată cu trecerea timpului, nunțile romane includeau și momentul simbolic al trecerii pragului tocmai, devenind un obicei a cărui simbolistică era diferită de cea inițială. Astfel, fetele alergau – simbolic, repetăm – spre părinți, iar mirele, ajutat de cavalerii de onoare, o prindea și o trecea pragul ținând-o în brațe, dar ajutat fiind de cavalerii de onoare. Un fel de despărțire de viața sub tutela părinților și un început nou alături de bărbatul ei.

Probabil că astfel se oferea un fel de spectacol pentru cei prezenți, fiind teatralizată schimbarea radicală din viața personală a miresei.

Anii au trecut, iar tradiția a fost păstrată de foarte multe popoare care au avut de-a face cu romanii în trecut. De exemplu, în insula Marii Britanii, în secolul XVII-lea se considera că pragul casei putea include

blesteme care ar fi împiedicat-o să nască. De aceea, ca să o protejeze, mirele o ținea în brațe și o trecea pragul, asigurându-se astfel că va avea urmași.

Superstițiile au continuat și în secolele ce au urmat, crezandu-se chiar că dacă mireasa se impiedica de prag, ghinionul ii va urmări pe cei doi miri pentru tot restul vieții. Totuși, daca e să fim corecți până la capăt, adevărul e că deși tradiția trecerii pragului își are rădăcinile în abuzurile soldaților romani, mireselor le place să fie purtate în brațe de iubitul lor, de ce să nu recunoaștem.

Iar noile începuturi trebuie marcate cum se cuvine, incluzând aici și viața în casa nupțială alături de proaspătul soț.