Cele mai frumoase obiceiuri la nunțile românești (2)

Continuăm prezentarea celor mai frumoase și poate inedite obiceiuri românești de nuntă, în fapt rămășițe fermecătoare ale istoriei poporului român. În articolul precedent dedicat tradițiilor locale de nuntă am subliniat importanța vornicului la o nuntă, în special în mediul rural, dar cum rămâne cu bradul? Da, bradul, care în România e împodobit și înaintea nunții, nu doar înainte de Crăciun.

În nordul țării, mireasa stropește fetele tinere, folosind apă dintr-o găleată împodobită cu busuioc, ca acestea să aibă noroc în găsirea ursitului și să se mărite mai repede. În Muntenia, Moldova și Muntenia, mirele și prietenii lui împodobesc un brad, care este purtat în fruntea alaiului de nuntă.

După ceremonie, acesta trebuie să stea la ușa casei tinerilor căsătoriți până când se usucă.

În schimb, ardeleni și maramureșenii pun diverse ornamente pe un steag și-l poartă în fața cetei de nuntași. De asemenea, în mai toate zonele țării, localnicii lasă găleți sau aruncă cu apă în fața celor care petrec mirii, simbol al fecundității și al belșugului.

În Oltenia, obiceiul bradului împodobit cu hârtie colorată și flori este strâns legat de Fedeleș, adică de petrecerea ținută la casa miresei și la care participă în special prietenii și apropiații mirelui. Musafirii împodobesc bradul și includ și un prosop în decorul lor.

De precizat că bradul se înconjoară de mai multe ori cu un fir împletit alcătuit din trei fire de aţă de culoare roşie, albă şi albastră – acest obicei se spune că reprezintă ”legatul necazurilor şi spiritelor rele”. Bradul va fi purtat de către un băiat neînsurat în ziua nunţii.

mirele este barbierit cu un cutit

Printre tradițiile românești nelipsite la orice nuntă se numără și bărbieritul mirelui.

Cavalerii de onoare se ocupă de pregătirea mirelui, inclusiv de bărbieritul lui (care în ziua de azi se face pur simbolic), gest care semnifică transformarea băiatului în bărbat. După aceea, mirele și cavalerii de onoare merg la casa nașilor și împreună continuă drumul spre mireasă, unde nașa urmează să participe la gătitul miresei.

La gătitul miresei iau parte nașa, mama, surorile și domnișoarele de onoare, care ajută mireasa să îmbrace rochia și să așeze accesoriile.

Nașa este apoi însărcinată cu prinderea voalului. După ce pregătirea a luat sfârșit, mirele vine să ia mireasa, îi dăruiește buchetul, iar ea prinde cocardele nașului, nașei și apoi mirelui, urmată de domnișoarele de onoare care continuă împărțirea cocardelor.

Jucatul găinii este un alt obicei care încă se mai păstrează, în special la sat, unde o bucătăreasă sau participantă la nuntă dansează în faţa naşului cu o găină gătită şi îmodobită.

Naşul este de altfel şi beneficiarul delicateţei, dar numai după ce-şi va mulţumi dansatoarea găinii cu banii ceruţi de ea.

Darul de nuntă este un alt obicei care există în Moldova.

Dacă la oraşe mai rar se găsesc nunţi unde mirii sunt răsplătiţi cu bani de către nuntaşi prin strigare, astăzi fiind la modă plicul, la sate tradiţia darului cu strigare nu s-a alterat foarte mult. În zona Sucevei, darul de nuntă poartă denumirea de “închinatul paharului dulce”, unde un bărbat cu vorbele la el îi ia pe rând pe naşi, socri şi ceilalţi invitaţi să contribuie cu bani pentru viitorul cuplu, răsplata fiind un pahar de vin dulce.