Fabuloasele ritualuri de nuntă din tărâmul Bucovinei

Cunoscută ca și ”Țara de Sus a Moldovei”, Bucovina este un tărâm mistic, în care trecutul se îmbină cu prezentul într-o armonie perfectă. Tradițiile seculare au fost păstrate, astfel că nunțile organizate în stil tradițional bucovinean impresionează prin emoția pe care o transmit participanților.

O parte din ritualuri au fost adaptate vremurilor noastre, iar rezultatul este unul excepțional. Haideți să călătorim un pic pe meleaguri bucovinene și să ne minunăm de modul în care au loc nunțile acolo!

Deși în mod normal nunta e privită ca fiind un moment fericit, această zonă mireasa este bocită, iar mirele este luat în derâdere. Mireasa trebuie – conform tradiției – să plângă în ziua nunţii, când domnişoarele de onoare cântă un cântec de jale.

Nu vă alarmați, însă, miresele nu plâng neapărat pentru că ar fi triste… lacrimile sunt provocate în general de emoție sau de… ceapă. În trecut, mirele era bărbierit de către un bărbier priceput, iar cei prezenţi, rude sau prieteni apropiați, glumeau pe seama lui și a faptului că își pierde statutul de burlac.

În Bucovina mireasa trebuie câștigată! În satele din Bucovina, în special, ca să o poată lua din casa părinţilor, mirele trebuia să răzbată în faţa uşilor închise şi să se tocmească bine cu părinţii acesteia, dar negocierile se făceau de multe ori sub forma unei lupte simulate între alaiul mirelui şi cel al miresei.

Iertăciunea, se deosebeşte însă de cea din Ardeal, întrucât în Bucovina tradiția cere ca tinerii să se aşeze pe o pernă, cu faţa spre răsărit. În acel moment, mireasa se aşază în genunchi pe o pernă, iar mirele, în picioare, cu mâna stângă pe umărul miresei. Rolul acestui ritual este pentru a avea o viaţă uşoară şi plăcută, aşa cum este şi perna pe care stau cei doi.

La finele slujbei religioase, când mirii își pun verighetele, ei trebuie să se calce pe picior, pentru a-şi asigura în acest fel supremaţia în căsnicie.

Dansul ocupă un spațiu important la orice nuntă bucovineană. Jocurile încep cu o ţărănească lungă, ce nu se mai sfârşeşte, urmând apoi dansuri de horă cum sunt polobocul, ciobănaşul, cumătriţa, trandafirul, mocăneasca sau polca, şi continuă cu jocurile de coloană: arcanul, brâuşorul, bătuta şi ursăreasca.

Mireasa este „jucată” până la extenuare de fiecare nuntaş în parte şi primeşte bani în sân.

Tot din seria obiceiurilor de nuntă Bucovinene amintim și de îmbroboditul miresei, ritual care marchează schimbarea prin care trece fata, ce devine acum femeie. Mirelui i se pune pe cap o pălărie, simbolistica ei fiind aceeași. Mireasa are și obligația de a face daruri socrilor mari, în special veșminte noi.

Petrecerea de nuntă se încheie, în general, cu o strigătură specială. aceasta dădea nuntașilor semnalul conform căruia era vremea să plece la casele lor. Iar noi încheiem aici periplul în fabuloasa lume a tradițiilor de nuntă din Bucovina, cu aceeași strigătură:

„Hai să scoatem danţu-afară
Că-i destul de-alaltă-sară;
De când joc, aş juca iară,
De ce beu, aş tot bea iară,
De ce cânt, tot aş cânta
Şi pe la nunţi aş umbla!“